Compozitori Înapoi

Anton Pann

Bookmark and Share
Deșteaptă-te, române! (Orchestra Națională Radio, dirijor Paul Popescu, Corul Academic Radio, dirijor Aurel Grigoraș)
Heruvic (Formația Archaeus, dirijor Liviu Dănceanu)

Anton Pann a fost culegător de folclor literar și muzical, creator de cântece și de muzică religioasă și compozitorul imnului Deșteaptǎ-te, Române! "Finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" (Mihai Eminescu - "Epigonii"). S-a născut în anul 1796 în comuna Sliven din Bulgaria.

În anul 1810 intrǎ în corul catedralei din Chișinău, unde deprinde meșteșugul muzicii psaltice. "Eu altele n-am învățat decât, din mica copilăria mea, mi-am bătut capul să ajung desăvârșit în meșteșugul muzicii bisericești" (Anton Pann).

La 16 ani ajunge în București, unde se angajeazǎ paracliser la Biserica Olari, apoi cântǎreț la Biserica Sfinților și se înscrie la Școala de cântǎreți bisericești a Mitropoliei, unde studiazǎ cu Dionisie Fotino. Ȋntre 1816-1818 este elev la Școala Nicolae Șelari, unde vine în contact cu notația bizantinǎ promovatǎ de Petre Efesiul (notație stabilitǎ la Constantinopol în 1814).

După acești ani de studii, Anton Pann este angajat, prima dată ca lucrător, la tipografia lui Petre Efesiul, apoi devine director. Aici a învățat meseria tiparului și a compus prima cântare religioasă.

La 23 de ani e numit de Mitropolitul Dionisie Lupu în comisia pentru traducerea cântǎrilor bisericești din grecește în românește. Continuǎ sǎ cânte pe la biserici și sǎ fie profesor de muzicǎ la diverse școli. A fost cântăreț de strană nu doar la București, ci și la Scheii Brașovului, dupǎ care devine profesor de psaltichie la Râmnicu Vâlcea și la București, între anii 1842-1851. Ȋn tot acest timp, duce o intensǎ activitate de culegător de folclor, editeazǎ și tipǎrește cântece populare, melodii lǎutǎrești, literaturǎ popularǎ, cântǎ în diverse biserici pânǎ la sfârșitul vieții, fiind rǎpus de tifos în 2 noiembrie 1854, la București.

Anton Pann a avut un rol important în culegerea folclorului românesc și notarea sa pentru publicul larg. Astfel, în 1837, compozitorul tipărește a doua ediție din Poezii deosebite sau Cântece de lume. A îmbogățit volumul prin câteva poezii de la începutul cărții: Cântec ce-i zic al Jianuluii, Cântec ce-i zic al Tunsului, Cântec vechi milităresc, Cântec vechi al turturelii, Cântec nou de primăvară.

În 1845 apare prima sa carte din tipografia lui, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică. În anii următori sunt tipărite aici alte cinci: două profane - Poezii populare și un Calendar pe 1847, două de muzică bisericească Irmologhiu sau Catavasier, Epitaful și a treia ediție de Versuri musicești. În 1847 tipărește 11 volume: câteva cu cântări bisericești precum Rânduiala Sf. Liturghii, Prescurtarea din Bazul muzicii bisericești și din Anastasimatar; Paresimier și Heruvico-Kinonicar și câteva cărți laice precum: Fabule și istorioare (ediția a II-a), un Calendar și două cărți.

În timpul Revoluției din 1848, Anton Pann se afla în Râmnicu Vâlcea. Aici compune imnul Deșteaptă-te, Române! Melodia scrisă de Anton Pann are la bazǎ versurile lui Andrei Mureșianu. Existǎ mari asemǎnǎri cu o altǎ melodie a sa, "Din sânul maicii mele", romanțǎ publicatǎ în august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu.

Una dintre cele mai importante colecții ale lui Anton Pann apare în 1850: Spitalul Amorului sau Cântătorul Dorului, reeditatǎ în 1852. În motto-ul colecției, Pann ne dezvăluie: "Cântece vechi populare,/După orice întâmplare;/Pe care junii le cântă/ Și babele le descântă/Însă:/Pe lângă cele sătene,/S-a pus și din orășene". A semnat și o serie de lucrǎri didactice, printre care Bazul teoretic și practic al al muzicii bisericești sau gramatica melodicǎ (1845) și Micǎ gramaticǎ musicalǎ teoreticǎ și practicǎ (1854).

Cele mai importante culegeri ale sale sunt:

- Versuri musicești "(1822,1830);

- Poezii deosebite sau Cântece de lume (1831);

- Poezii ce se cântǎ la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (1846);

- Cântece de stea sau Versuri ce se cântǎ la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (1846)

- Spitalul amorului sau Cântătorul dorului (1850, 1952),


Teodora Moise - Master Muzicologie și Monica Cengher - Radio România Muzical