Interpreți Înapoi

Dirijorul Alfred Alessandrescu

Bookmark and Share
Maurice Ravel - Daphnis și Chloe (Orchestra Simfonică Radio)


Una dintre cele mai importante personalități muzicale din prima jumătate a secolului XX, Alfred Alessandrescu (născut în 2 august 1893 la București - mort în 18 februarie 1959 la București) a avut o contribuție importantă în procesul de maturizare și afirmare a școlii naționale românești moderne. Dirijor, pianist, compozitor și muzicolog, Alessandrescu a marcat profund viața muzicală, activând în cele mai importante instituții muzicale bucureștene, unde a dirijat un număr mare de prime audiții românești.

Între 1903-1911 a urmat cursurile Conservatorului din București, avându-i profesori pe Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), D.G. Kiriac (teorie-solfegiu și armonie), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră) și Emilia Saegiu (pian). S-a perfecționat la Schola Cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924) cu Vincent d'Indy (compoziție și orchestrație) și Auguste Sérieyx (muzică gregoriană), iar la Conservatoire national de musique din Paris a audiat cursul de compoziție al lui Paul Vidal. În paralel cu studiile muzicale, Alessandrescu a frecventat cursurile Facultății de drept din Paris, întrerupte apoi din cauza izbucnirii primului război mondial.

Ca dirijor, Alfred Alessandrescu a debutat în 1915 cu Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice din București, în program fiind și propria-i compoziție, Acteon. Ȋn 1921 devine dirijor la Opera Românǎ din București, post pe care îl pǎstreazǎ pânǎ la sfârșitul vieții. Ȋn paralel activeazǎ la Filarmonica din București între 1926-1940 (fiind subdirector între 1926-1937). O mare parte a carierei sale se leagǎ de Radiodifuziunea Românǎ, unde în 1933 îi succede lui Mihail Jora, ca director al programelor muzicale și dirijor al Orchestrei Radio. Ȋn funcția de conducere e pǎstrat pânǎ în 1938, cu o scurtǎ revenire între 1945-1946, în schimb, din 1933 rǎmâne neîntrerupt pânǎ în 1959, dirijorul Orchestrei Radio, multe stagiuni la rând fiind cel mai solicitat șef de orchestrǎ. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Franța (1924, 1937, 1957) și Germania (1937). Alături de mari personalități ca George Enescu, Jacques Thibaud, Claudio Arrau, Sviatoslav Richter, Arthur Rubinstein sau Nathan Milstein, Alessandrescu a susținut concerte în calitate de pianist acompaniator și ca dirijor. Pentru scurtǎ vreme a predat la Conservatorul din București, teorie și solfegiu (1932 - 1934) și armonie, contrapunct (1938-1939).

Spre sfâșitul vieții, a semnat numeroase orchestrații și transcripții ale unor lucrări de Bach, Brahms, Ceaikovski, Rossini sau Verdi pentru Radiodifuziunea Română, dovedind un extraordinar simț al culorii instrumentale. Creația sa, nu foarte numeroasă, a culminat cu poemul simfonic Acteon (distins în 1916 cu Premiul I George Enescu), lucrare care relevă o perfectă stăpânire a formei și mijloacelor de expresie, la care se adaugă unele trăsături ale impresionismului francez. Pe lângă premiul mai sus menționat, Alessandrescu a fost distins cu premiul al V-lea de compoziție (din 420 de concurenți) al revistei Musica din Paris (1911), Premiul II onorific George Enescu, Cavaler al Legiunii de onoare franceze (1930), Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler, clasa I (1940), Premiul de compoziție al Academiei Române (1949), Ordinul Muncii, clasa a II-a (1953), Maestru emerit al artei (1954).

În postura de muzicolog, Alfred Alessandrescu a analizat lucrări ale lui George Enescu, comunicând aspecte inedite și aprecieri personale exacte. Cronicile sale se remarcă printr-un stil literar limpede, elegant, riguros, lipsit de duritate, dar și de concesii. A fost cronicar muzical permanent la ziarele bucureștene de limbă franceză L'Orient (1918-1920) și L'Independence Roumanie (1921-1930), totodată colaborând la Muzica, Studii muzicologice sau România liberă și scriind programe de sală la Opera Română din București. De asemenea, a tradus libretele operelor Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart, Aurul Rinului și Parsifal de Richard Wagner, Thaïs de Jules Massenet și a revizuit traducerile libretelor Carmen de Georges Bizet, Traviata și Aida de Giuseppe Verdi.

Implicarea în instituțiile muzicale bucureștene, colaborările la presa străină din domeniu, numeroasele prime audiții de muzică autohtonă dirijate și integrarea fermă în viața Uniunii Compozitorilor, încă de la înființare, îl plasează pe Alfred Alessandrescu printre personalitățile care au influențat profund parcursul vieții muzicale românești.

Studioul T8 de concerte și înregistrări de la Radio România poartă astăzi numele lui Alfred Alessandrescu. 

Vlad Cristian Ghinea - anul I, Muzicologie