Interpreți Înapoi

Pianistul Gheorghe Halmoș

Bookmark and Share

Pianistul Gheorghe Halmoș (1915-1985) s-a format în spiritul unor importante școli muzicale europene, studiind cu Imre Stefániai la Academia de Muzică "Franz Liszt" din Budapesta, iar la Academia de Muzică din Viena i-a avut profesori pe Paul Weingartner și Emil Sauer. Prezent pe scenă încă din timpul studiilor, Halmoș a debutat în 1936 alături de Orchestra Filarmonică din București, sub bagheta lui George Enescu.

De-a lungul carierei, Gheorghe Halmoș a adunat un repertoriu variat, ce a cuprins lucrări de Ludwig van Beethoven, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Robert Schumann, Frédéric Chopin, Johannes Brahms, Serghei Rahmaninov sau Arnold Schönberg, prezentând în 1955 prima audiție în România a Concertului nr.3 pentru pian și orchestră de Bela Bartók. De asemenea, pianistul român a promovat și opusurile unor conaționali precum George Enescu, Constantin Silvestri, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Sigismnd Toduță, Liviu Glodeanu, Cornel Țăranu, Dan Constantinescu sau Alexandru Hrisanide. Interpretările lui Halmoș denotă o profundă gândire artistică și o noblețe discretă, nelipsind nici momentele de elan și energie.

Recunoscut ca unul dintre interpreții de prestigiu ai acelor timpuri, Gheorghe Halmoș a făcut parte din juriul unor concursuri internaționale de pian precum "George Enescu" (1964), Montevideo din Uruguay (1969) sau "Frédéric Chopin" de la Varșovia (1970) și a susținut cursuri de măiestrie la Weimar (1972-1974) și Râmnicu Vâlcea (1982-1985). Halmoș a îmbrățișat și cariera pedagogică, ocupând postul de profesor la Conservatorul din Cluj (1945-1967) și la cel din București (1967-1979), unde a pregătit pianiști ca István Rónai, Paul Dan, Gábor Amirás, György Gábor sau Imre Mókus.

Activitatea lui Gheorghe Halmoș a lăsat o amprentă însemnată asupra vieții muzicale românești, pianistul apărând pe scenele celor mai importante instituții de profil din țară, iar înregistrările rămase întăresc locul său printre cei mai de seamă pianiști români postbelici.

Vlad Cristian Ghinea - anul II, Muzicologie