Interpreți Înapoi

Pianistul Valentin Gheorghiu

Bookmark and Share
Serghei Rahmaninov - Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian și orchestră op.43 (Orchestra Filarmonică Cehă, dirijor George Georgescu)
Valentin Gheorghiu - Concert pentru pian și orchestră (Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze, dirijor Alfredo Antonini)
Data de 21 martie 2018 a marcat împlinirea a 90 de ani de viață pentru una dintre cele mai importante pesonalități muzicale românești postbelice: Valentin Gheorghiu. Impresionând printr-o activitate artistică întinsă pe parcursul a peste șapte decenii, muzicianul născut la Galați a continuat drumul școlii interpretative românești început de Dinu Lipatti, adeverind, prin munca și expresivitatea dovedite, spusele Cellei Delavrancea din 1946: "Valentin Gheorghiu este pe drumul celor mai strălucite succese. Excepționalul său talent îi asigură o carieră plină de bucurii."

În timpul studiilor la Conservatorul din București (1934-1937; 1939-1947) i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, compoziție), Constanța Erbiceanu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră) și Constantin Brăiloiu (istoria muzicii). Perioada anilor 1937-1939 a petrecut-o la Conservatoire national de musique din Paris ( a ajuns acolo grație susținerii lui George Enescu), unde a studiat cu Lazare Lévy (pian), Marcelle Meyer (teorie-solfegiu) și Noël Gallon (armonie).

După cel de-al doilea război mondial, a activat ca organist al Catedralei Sfântul Iosif din București, din 1950 devenind solist concertist al filarmonicii bucureștene. A întreprins numeroase turnee artistice în URSS (1953, 1955, 1961, 1962, 1964), Germania (1956, 1957, 1958, 1959, 1961, 1966, 1968), SUA (1966, 1967) sau Franța (1957, 1963, 1965), după anul 1970 concertând și în Suedia, Japonia, Spania sau Olanda. A colaborat cu orchestre dintre cele mai valoroase: Orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București, Capela de Stat din Dresda, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra simfonică din Viena, Orchestra Radiodifuziunii Bavareze, Filarmonicile din Moscova, Leningrad sau Orchestrele simfonice din Baltimore și Boston, alături de dirijori de prestigiu: Eric Leinsdorf, Antal Dorati, George Georgescu, Constantin Silvestri, Lawrence Foster, Georges Prêtre ori Horia Andreescu.

Personalitate artistică polivalentă (pianist, organist, compozitor), Valentin Gheorghiu s-a remarcat mai ales în calitate de interpret, abordând un repertoriu care cuprinde lucrări de Ludwig van Beethoven, Robert Schumann, Edvard Grieg, Frédéric Chopin, Johannes Brahms, Serghei Rahmaninov, Geroge Enescu, Paul Constantinescu, precum și propriile compoziții. A înregistrat discuri la Electrecord, His Master's Voice, Pathé Marconi, Deutsche Grammophon, RCA Tokio, Eterna, Supraphon. De asemenea, a activat în formație de trio împreună cu fratele său, Ștefan Gheorghiu, la vioară și Radu Aldulescu la violoncel.

Stilul pianistului Valentin Gheorghiu este caracterizat de simplitate, sensibilitate și de noblețea frazării, dozând cu finețe dinamica. Cella Delavrancea a realizat în 1970 un portret elocvent al pianistului: "Valentin Gheorghiu este un mare artist, un muzician cu o personalitate orginală care transfigurează textul muzical fără a-l deforma niciodată."

De-a lungul îndelungatei sale cariere artistice, valoarea lui Valentin Gheorghiu a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții precum: Mențiunea I la Premiul de compoziție "George Enescu" (1946), Premiul I la Concursul internațional de la Budapesta (1949), Premiul I la Concursul internațional de la Praga (1950 și 1953), Artist Emerit (1951), Premiul I la Concursul internațional de la București (1953 și 1958), Premiul de compoziție "George Enescu" al Academiei Române (1961), Premiul de Excelență al Academiei Române (1995), Doctor honoris causa al Universității de muzică din București (1997). A făcut parte din jurii internaționale concursurilor George Enescu (1961 și 1996), Piotr Ilici Ceaikovski (1970 și 1990), Frédéric Chopin (1985), Arthur Rubinstein (1993) și Franz Liszt (1996 și 2000).

Valentin Gheorghiu rămâne unul dintre cei mai semnificativi pianiști români ai secolului XX, un vrednic continuator al lui Dinu Lipatti, impresionând prin interpretările de excepție, pline de căldură și dăruire de sine, care îl plasează printre cei mai importanți interpreți, la nivel internațional.

Vlad Cristian Ghinea - anul I, Muzicologie