Compozitori Înapoi

Tudor Jarda

Bookmark and Share
Concert pentru flaut și orchestră (Orchestra de stat din Cluj, dirijor Emil Simon, solist Dimitru Pop)
Fă-mă pasăre măiastră (Cappella Transylvanica din Cluj, dirijor Cornel Groza)

Iubitor de muzică și pasionat de filosofie, Tudor Jarda (11 februarie 1922 - 13 august 2007) și-a început traseul formativ urmând drumul interdisciplinarității. Absolvent al Conservatoarelor din Cluj și Timișoara, dar și al cursurilor de filosofie ale Universității din Cluj, Tudor Jarda a activat de-a lungul anilor în calitate de compozitor, pedagog și dirijor. Viața l-a adus în diferite ipostaze, trecând de la funcția de trompetist în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1958) la cea de profesor de armonie la Conservatorul din Cluj (1949-1984), secretar al Filialei Uniunii Compozitorilor din Cluj (1954-1957) și apoi director al Operei Române din Cluj (1975-1981). Astfel, Tudor Jarda a evoluat profesional, către statura de important exponent al vieții muzicale clujene. Nu a activat doar în calitate de compozitor, ci s-a dedicat și culegerii de cântece populare românești, prin cercetările întreprinse, cât și scrierilor muzicologice. Din rândul muzicienilor care i-au fost mentori îi amintim pe Mihail Andreescu-Skeletty (armonie, contrapunct, compoziție), Dumitru Cărbunescu (trompetă) și Anton Ronai (dirijat orchestră). Totodată, Tudor Jarda a avut șansa de a-i cunoaște și pe Lucian Blaga, D. D. Roșca, Liviu Rusu, ale căror cursuri le-a frecventat în anii de studiu al filosofiei.

În ceea ce privește stilul său componistic, este definitorie puternica ancorare în etosul românesc. Preocuparea pentru muzica românească s-a manifestat până la cele mai mici detalii; armonia modală a cântecului popular, ritmul, textul și spiritul local îmbinate cu limbaje și tehnici componistice de secol XX sunt elementele de stil ce definesc creația lui Tudor Jarda.

Genul în care compozitorul s-a impus a fost cel al muzicii pentru cor, însă creația lui Tudor Jarda nu s-a oprit doar aici. Horea, Nuntă țărănească, 9 coruri pe versuri de Lucian Blaga, 3 suite bihorene sunt doar câteva dintre numeroasele lucrări semnate și dedicate de compozitor ansamblurilor corale.

În genul muzicii de teatru a scris: Neamul Șoimăreștilor (1956), Cocoșelul neascultător (1959) - piesă pentru copii, Pădurea Vulturilor (1960, revizuită în 1964), alegoria lirică Dreptul la viață (1965), Cu țurca (1969) - tablou coral coregrafic, Luceafărul de ziuă (1978) - balet cu cor după o baladă maramureșeană, Priveliștile lumii (1984), Înger și demon (1988) - după poezia lui M. Eminescu.

Creația vocal-simfonică însumează lucrări precum: Cantata oțelarilor (1957), Cantata "Industria sârmei" (1957), Suita nr. 1 pentru solist, cor mixt și orchestră populară (1959), Suită din Năsăud (1959), Ioan al Saftei (1969).

De asemenea, Tudor Jarda a mai scris 3 simfonii, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani și 50 de lieduri pe versuri de Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dominic Stanca, Ștefan Octavian Iosif.

Lucrărilor dedicate vocii predomină, cu certitudine, ansamblul creației lui Tudor Jarda, fiind o reflectare a orientărilor sale spre tradiția autohtonă, pe care o valorifică, și spre promovarea substratului arhaic al culturii românești. 


Lorena Ioniță - anul II, Muzicologie