Arhivă : Compozitori Înapoi

Gavriil Musicescu

Bookmark and Share
Doamne, buzele mele (Corul de Cameră Preludiu, dirijor Voicu Enăchescu)
Hristos a Înviat (Corul Filarmonicii George Enescu, dirijor Alexandru Racu)

Gavriil Musicescu (1847 - 1903) și-a început studiile muzicale în 1860 la Seminarul Teologic din Huși, continuând la Conservatorul din Iași (1864-1866), unde a studiat viola și vioara cu Gustav Wagner, teorie-solfegiu cu Pietro Mezzetti, ansamblu coral cu Gheorghe Burada, armonie cu profesorul Schaltisch și canto cu profesorul Pasquali.

În paralel cu frecventarea cursurilor Conservatorului din Iași, a activat ca bibliotecar și pedagog în cadrul Seminarului din Huși, intrând apoi în Corul Episcopal și în cel al Teatrului Național din Iași. În 1866 devine profesor de muzică al Seminarului din Ismail, unde are ocazia de a cunoaște îndeaproape repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși.

Făcându-se remarcat pentru iscusința dirijorală și serioasele înclinații spre compoziție, a fost trimis de episcopul Melchisedec Ștefănescu, fostul său profesor de muzică bisericească de la Seminarul din Huși, să se perfecționeze la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde a studiat contrapunct, compoziție și istoria muzicii cu Iosif H. Hunke (1870-1872). Întors la Iași, obține, în urma examinării de către o comisie formată din Caudella, Wachmann, Wiest, Flechtenmacher și Cartu, conducerea catedrei de armonie a Conservatorului, devenind către sfârșitul vieții directorul acestei instituții (1901 - 1903).

La vârsta de numai 25 de ani, în 1876, obținea postul de dirijor al Corului Mitropolitan din Iași, ansamblu pe care îl va ridica la un nivel necunoscut până atunci, cultivând echilibrul vocilor, omogenitatea și unitatea interpretării: avea să-l dirijeze până la sfârșitul vieții, susținând concerte în țară și peste hotare.

Creația corală a fost domeniul în care s-a manifestat în mod plenar: a fost cel dintâi compozitor roman care a introdus în muzica academică folclorul țărănesc; de asemenea, a notat și armonizat melodii populare, urmărind să păstreze structura modală a acestora, în opoziție cu practica armonizărilor funcționale utilizate până la el. O deosebită importanță a avut inițiativa sa de a transcrie prin notație lineară cântările de strană, însoțite uneori de o măiestrită prelucrare contrapunctică.

Pe lângă muzica corală (Imnele Dumnezeescei Liturghii op.1, Imnele Sfintei Liturghii, pentru cor mixt și pian, Înnoește-te, Noule Ierusalime pentru cor mixt, 12 Melodii naționale culese, armonizate și aranjate pentru cor mixt și pian (printre care Răsai lună, Stejarul, Nevasta care iubește, Dor, dorule, Stăncuța, Moș bătrân, Congazu, Baba și moșneagul) a compus și opusuri pentru pian: Cântece naționale,culese și armonizate, Olga-Polca, Melodii armonizate (Văleanca; Vine știuca de la baltă; Moșulică; Corăbiasca; De te-ar prinde neica-n crâng; Răsai lună; Arde-mă, frige-mă!) .

În paralel, dezvoltă o activitate muzicologică susținută, participând la conferințe, publicând recenzii, studii muzicale și articole cu tematică națională în Arhiva și Arta din Iași, ziarele Epoca și Lyra din București. A alcătuit și publicat patru broșuri didactice, sub titulatura "Curs practic de muzică vocală, pentru uzul școalelor secundare de ambe sexe".

Personalitate marcantă a culturii muzicale românești, Gavriil Musicescu este considerat un părinte al muzicii corale naționale de tip nou, ilustrul muzician promovând melosul popular prin orice modalitate i-a stat la îndemână: prelucrări corale, instrumentale sau pentru vocale, prin conferințele și publicații în presa vremii. Om de aleasă cultură, Musicescu a acordat o importanță majoră cântecului popular în dezvoltarea culturii muzicale academice naționale.

Corul academic al Filarmonicii "Moldova" din Iași poartă astăzi numele lui Gavriil Musicescu. 

Isabela Nica - anul I Muzicologie