Născut la Sibiu în anul 1893, Marțian Negrea și-a început studiile la Seminarul Andreian din oraşul natal, unde l-a avut printre dascăli pe compozitorul şi dirijorul Timotei Popovici. Ca student, a fost membru al corului societății Astra şi dirijor al corului Uniunii Meseriaşilor Români din Sibiu, viața muzicală bogată a oraşului trezindu-i, în acelaşi timp, pasiunea pentru compoziție.

După încheierea primului război mondial, a devenit student la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena, unde a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar şi cu tendințele postromantice ale vremii, trăsături specifice limbajului componistic de mai târziu.

Reîntors în țară, compozitorul a desfăşurat o activitate didactică bogată, ca profesor de armonie, polifonie şi compoziție, atât la Conservatorul din Cluj (1921-1941), cât şi la cel bucureştean (1941-1963).

Din punct de vedere al activității componistice, Marțian Negrea, stins din viață în anul 1973, s-a impus în istoria muzicii drept un important reprezentant al şcolii muzicale româneşti, el reuşind să combine în lucrările sale elemente specifice gândirii impresioniste franceze şi neoromantismului german cu cele care caracterizează melosul popular românesc.

Creație simfonică şi vocal-simfonică

Fantezie simfonică (1921);

Rapsodia română nr. 1 (1938) şi nr.2 (1950)

Suita simfonică Poveşti din Grui (1940)

Simfonia primăverii (1956)

Recviem pentru solişti, cor mixt şi orchestră (1957)

Concert pentru orchestră (1963)

Creație camerală şi instrumentală

Suita pentru pian Impresii de la țară (1921)

Sonatină pentru pian (1922)

Patru piese pentru harpă (1945)

Cvartet de coarde (1949)

Suită pentru clarinet şi pian (1960)

Creație corală

Doină şi dans din Oaş (1968)

Triptic bucolic (1968)

Muzică pentru scenă şi film

Opera Marin Pescarul (1933, după nuvela Păcat boieresc de Mihail Sadoveanu)

Suita Prin Munții Apuseni (1952)