Arhivă : Interpreți Înapoi
Dirijorul Mihai Brediceanu
La data de 12 mai 2017 era dezvelit, în foaierul Ateneului Român, bustul lui Mihai Brediceanu (1920-2005); evenimentul, care omagia personalitatea acestui compozitor, interpret și dirijor, fost director general al Operei Române și al Filarmonicii bucureștene, era încununarea unei serii de recunoașteri ale meritelor sale, dintre care mențiunea onorifică la Premiul de compoziție George Enescu (1945), Ordinul Muncii cls III (1953), premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului, București (1953), titlul de Artist Emerit (1962), Ordinul Meritul Cultural cls III (1968), Grand Prix du Disque al Academiei Discului Francez din Paris (1974), Discul de Aur, Tokio (1976).
Continuator în plan creativ al ilustrului compozitor Tiberiu Brediceanu - el însuși descendent al unei prestigioase familii cu important aport politic și cultural în societatea românească - Mihai Brediceanu a desfășurat o importantă activitate componistică, dublată de cea de interpret, dirijor, organizator al vieții muzicale, cercetător în domeniul interdisciplinar muzică-matematică. Cu toate acestea, rămâne poate insuficient cunoscut (a murit "într-un anonimat desăvârșit și nemeritat", nota E. L. Bureriu, autorul unor interviuri cu Mihai Brediceanu.
Și-a început studiile muzicale la Conservatorul din Brașov și a continuat la Conservatorul din București, sub îndrumarea unor mari personalități (Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Constantin Brăiloiu, Ionel Perlea, Dimitrie Cuclin, Florica Musicescu); a fost și licențiat al Facultății de Drept, și doctor în matematică (1974). A activat ca maestru de cor, corepetitor, dirijor de orchestră, prim-dirijor și director (1959-1966) la Opera Română din București, dirijor și director al Filarmonicii George Enescu; de asemenea, a dirijat Syracuse Symphonic Orchester, SUA (1969-71) și a lucrat ca visiting professor și cercetător la Universitatea din Syracuse, New York, SUA (1971-82). A susținut turnee artistice în 20 de țări, conferințe, concerte și comunicări științifice, a publicat studii și articole în publicații românești și străine. Mihai Brediceanu a fost și președinte al Festivalului "George Enescu" - ediția 1995, președinte al Uniunii Interpreților și membru al Uniunii Compozitorilor. De asemenea, Brediceanu este cel datorită căruia s-a înregistrat pentru prima dată integral (pe discuri Electrecord), opera "Oedipe" de George Enescu.
Activitatea sa componistică a acoperit diverse genuri: muzică de teatru, muzică simfonică (o Suită pentru orchestră mică, patru Dansuri simfonice), muzică de cameră (Suită pentru clarinet și pian, Scherzo pentru pian, Sonatină pentru pian, preludiu, două dansuri și fugă pentru pian, Suită pentru pian), muzică vocală (Trei cântece pe versuri de Lucian Blaga), lucrări de muzicologie cu aplicații ale cercetărilor sale matematice. Mihai Brediceanu este inventatorul polimetronomului (brevetat în SUA în anul 1970), pe care îl definea ca "procedeu și dispozitiv programat pentru spectacole muzicale și coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempouri": "Politempia? Imaginează-ți mulțimea de pe străzi; fiece individ merge cu propria-i viteză, dar aceste viteze diferite se înscriu toate în același timp. Tempoul divers e cea mai normală formulă ritmică a muzicii. Dacă s-ar aplica în viață tempoul simplu al Metronomului lui Maelzel, ar însemna ca mulțimea să pășească soldățește, în același ritm…", spunea Brediceanu.
În anul 1994, muzicianul român a primit titlul de Cavaler al Ordinului Național al Literelor și Artelor, "conferit de către Guvernul Franței pentru contribuția sa la interpretarea, în România, a unor importante lucrări ale compozitorilor francezi, ca și la prezentarea în Franța a unor creații românești semnificative" - presa notând, în legătură cu acest eveniment, faptul că distincția fusese emisă de către Guvernul francez în mai 1987, însă interdicția de a i se acorda se datorase dictaturii comuniste: "Deci efortul maestrului Mihai Brediceanu de a facilita schimburi muzicale între România și Franța a fost cu atât mai plin de dificultăți și riscuri, cu cât era făcut în anii dictaturii. Drept care muzicianul român nu numai că nu și-a putut primi distincția, dar a avut de tras și ponoase personale, inclusiv îndepărtarea sa de la conducerea Operei Române".
În anul 2001, a fost distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, "pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a Operei Naționale din București".