Sofia Cosma, născută Gurevici Sonia, a fost pianistă și profesoară. Născută la 1 noiembrie 1914 într-o comunitate de evrei din Smorgon, la granița dintre Letonia și Lituania (astăzi în Belarus), a început să studieze pianul de la 5 ani. Talentul acesteia era clar, la 14 ani interpretând cel de-al doilea concert pentru pian și orchestră de Camille Saint-Saëns. Și-a început studiile muzicale la Riga, apoi la 18 ani s-a mutat la Viena pentru a studia pianul la Akademie für Musik und darstellende kunst la clasa profesorului Julius Isserlis. A debutat în cadrul unui recital la Grosser Musikvereinssaal din Viena (iunie 1933), interpretând 32 de Variațiuni pentru pian de Beethoven și Balada în fa minor de Chopin.

La puțin timp după ce s-a refugiat la Riga pentru a scăpa de naziști, pianista a fost arestată de sovietici pentru că avea un pașaport străin și a fost dusă într-un lagăr de concentrare din Kazahstan unde a rămas timp de 9 ani. După eliberarea din lagărul sovietic unde și-a cunoscut și soțul de origine română. Sofia Cosma a fost trimisă în Austria, în timp ce soțul său a fost trimis în România. În 1950 familia s-a reunit la București.

În 1956, după 15 ani departe de pian, Sofia Cosma a căutat-o pe Florica Musicescu sub îndrumarea căreia și-a recăpătat tehnica pianistică; și-a reluat astfel cariera de pianist concertist, devenind din 1958 solistă permanentă a Filarmonicii din București. Au urmat ani în care Sofia Cosma, recunoscută drept una dintre cele mai importante pianiste care activau în România, călătorea deseori între București și Iași, între anii 1970 și 1978 preluând și funcția de conferențiar la catedra de pian a Conservatorului din Iași.

După decesul soțului, în 1974, pianista a călătorit de mai multe ori în SUA, reușind să obțină azil politic în 1981. În acel an s-a stabilit în California de Sud, unde a cântat și a predat. În 1990 a revenit în Uniunea Sovietică unde a susținut un concert la Moscova. S-a stins din viață la Oxnard (SUA) pe 12 februarie 2011, în vârstă de 96 de ani. În 2011 a fost realizat un film despre viața sa: "A suitecase full of chocolate".

Repertoriul său extrem de vast a cuprins concerte de Beethoven (Concertul Nr.5, Fantezie pentru cor, pian și orchestră), Chopin, Brahms, Ceaikovski, Schumann, Liszt, Saint-Saëns, Kabalevsky, Poulenc (2 piane și orchestră), Bentoiu (nr.2); sonate de D. Scarlatti, Haydn, Mozart, Schubert, Beethoven, Brahms, Chopin, Skriabin, Ravel (Sonatina), lucrări de Grieg, Mendelssohn-Bartholdy, Balakirev (Islamey), Musorgski (Tablouri dintr-o expoziție), R. Strauss (Burlesca), Rahmaninov (Preludii, Studii simfonice, Elegia), Debussy (Focuri de artificii, Reflexii în apă), Poulenc (Toccata), Liszt (Liebenstraum, Parafrază din "Rigoletto), Dohnany (Capricio), Szymanovski (Tema variată op.5), Prokofiev (6 viziuni fugitive, Sugestie diabolică, Marș, op.33, Gavotă, op.32 nr.3) Zeno Vancea (Toccata), M. Mihalovici (3 Nocturne), Enescu (Suita op.10), Marțian Negrea (Sonatină), Tudor Ciortea (Suita, Capriccio), Schumann (Cvintetul).