Dirijor de notorietate internaționalǎ, Erich Bergel s-a nǎscut în familia unui învǎțǎtor din Râșnov, la 1 iunie 1930. Ȋncǎ din timpul studiilor primare s-a familiarizat cu mai multe instrumente, dintre toate preferând orga. Ȋntre 1950 - 1955, a urmat cursuri de dirijat, compoziție și orgǎ la Academia de Muzicǎ "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, devenind discipolul preferat al profesorului și dirijorului Antonin Ciolan. Primul post de dirijor îl ocupǎ la Filarmonica din Oradea, apoi la Filarmonica din Cluj-Napoca. Ȋn 1959, a fost arestat și închis în cele mai temute temnițe comuniste (Jilava, Periprava, Codlea) pentru cǎ dirijase lucrǎri religioase, "mistice". Eliberat prin amnistierea din 1962, i se permite sǎ se angajeze doar ca trompetist în orchestra filarmonicii clujene. Situația se schimbǎ în 1966 când e singurul dirijor disponibil pentru a-l înlocui pe Fritz Mahler în concertul din 28 aprilie.  

Ȋn 1968 a primit o bursǎ de studii la Berlin, pentru o perioadă de 6 luni, din partea legendarului Herbert von Karajan, care fusese impresionat de manuscrisul lui Bergel cu analiza detaliată a Artei Fugii de Johann Sebastian Bach. Reîntors în țarǎ, Bergel a dirijat cu succes la Cluj-Napoca, în marile centre muzicale românești și debuteazǎ la Filarmonica din Berlin în mai 1970. Au rǎmas memorabile ciclurile dirijate la Sala Radio în 1971 "Mozart - Bruckner" și "Enescu - Bruckner", ca și opera Hamlet de Pascal Bentoiu. Ȋn 1972 se stabilește definitiv la Berlin, anvergura sa internaționalǎ luând o amploare extraordinarǎ. Din 1972 este profesor de dirijat la Academia de Arte din Berlinul de Vest și între 1989 - 1994 îl regǎsim ca dirijor principal al Filarmonicii din Budapesta, dupǎ alte etape importante la "Internationale Bayreuther Jugendfestspiele"(1974-1980) sau ca principal dirijor invitat la Orchestra Simfonicǎ din Houston etc. S-a stins din viațǎ la Ruhpolding, în Germania, pe 3 mai 1998.

Pasiunea pentru Arta Fugii de Johann Sebastian Bach ia forma unor impresionante volume publicate la Bonn: Johann Sebastian Bach, die Kunst der Fuge: ihre geistige Grundlage im Zeichen der thematischen Bipolarität (1980) și Bachs letzte Fuge (1985); de o valoare remarcabilǎ este versiunea orchestralǎ a Artei Fugii, pentru care a finalizat și ultima fugǎ - "demers de o valoare epocalǎ" (Herbert von Karajan).

Uneori cu un număr de peste 10 concerte pe lună în părți diferite ale globului, Erich Bergel și-a construit renumele în lume, însă dorul de casă l-a readus aproape de țara sa, ultimii ani de exil apropiindu-l de aceasta prin concerte în Turcia și Ungaria. Anii de exil au fost cei mai prolifici pentru dirijor, cu o intensă activitate artistică, cu turnee în Italia, Africa de Sud, Anglia, America, China, Franța, Canada, Israel, Japonia, Brazilia, Danemarca, Austria, Belgia, Spania, Mexic, Elveția, Noua Zeelandă, Finlanda, Suedia, Elveția.

Din lungul șir de ansambluri conduse de Erich Bergel, peste 180 la număr, cele mai prestigioase au fost: Royal Philharmonic Orchestra London, Birmingham Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică din Helsinki, Orchestra Simfonică din Stockholm, Wiener Symphoniker, Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks München, NDR Elbphilharmonie Orchester, Berliner Philharmoniker, Orchestra dell' Academia Santa Cecilia, Orchestre de Paris, Orchestre de Lyon, Orchestre Nationale de Lille, Orquesta Ciutat de Barcelona, Orquesta Sinfónica de RTVE, Orchestra Simfonică din Istanbul, Israel Philharmonic Orchestra, New Zeeland Symphony Orchestra, Toronto Symphony Orchestra și Orchestra Simfonică din Tokyo.

Din discografia sa, cele mai importante realizări rămân: 

1. Simfonia Eroica de Ludwig van Beethoven, cu Orchestra Filarmonicii din Budapesta (Hungaroton, 1991)

2. Arta fugii de Johann Sebastian Bach (orchestrația și ultima fugă completată de E. Bergel), cu Orchestra Filarmonicii din Cluj (Bouvard & Pécuchet Records, 1992)

3. Integrala simfoniilor de Johannes Brahms cu Orchestra Filarmonicii "Transilvania din Cluj-Napoca (VTCD MEDIA, 1994)

4. Metamorphosen de Richard Strauss și Simfonia nr. 2 de Arthur Honegger, Camerata Transsylvanica, (Budapest Music Center Records, 1998) 

Dirijor înzestrat cu o memorie deosebită, rigoare și rafinament a fost distins Medalia de Aur "Richard Wagner"(Bayreuth,1993),"Orpheus"(Stokholm), cu titlul de Cetățean de Onoare al Israelului și Ordinul "Pour les merites culturelles".